Oh, da! M-am nascut gay. Dar asta chiar nu conteaza. Stiati insa ca sunt stangaci? Mananc cu mana stanga, scriu (si) cu mana stanga si absolut toate celelalte lucruri le fac tot cu stanga.
Cand eram mic si ma plimba in carucior mamaia mea, toate cunostiintele ei ii spuneau cat de dragalas sunt si mai ales ce gene si ochi frumosi am. Acum nu mai stiu cat de dragalas sunt, dar mi-au ramas genele destul de lungi iar ochii au aceeasi culoare: sunt verzi. Si sunt din nastere…
Poate o sa vi se para ciudat, dar sunt destul de timid, cand este vorba de viata mea personala. Stau retras, in banca mea, socializez putin si imi vad de ale mele. Nu am reusit sa ma deschid intr-atat incat sa devin simpatic sau interesant pentru majoritatea.
La 6 ani si jumatate mi-am rupt mana, sarind peste un gardulet de 40 de cm. Pentru asta am stat in spital internat 2 saptamani si am suferit si o interventie medicala… Mi-au pus o tija metalica si capse… Iar doctorul m-a mintit ca mi-a pus un os de peste…si ca trebuie sa am grija sa nu-l rup ca altfel va trebui sa-mi taie mana. Pana la 18 ani, cand am fost la recrutare, am tot crezut asta. Sunt un mare credul. Asa m-am nascut.
Sunt un om sensibil si am fost fascinat inca de mic de tot ce inseamna arta. La 5 ani intindeam prin casa cearsafurile bunicilor si le transformam in cortine de teatru. Imi prindeam papusile cu sfoara si le manevram. Chiar eu deveneam arstist si faceam spectacole in spatele blocului. Eram mic si-mi doream sa fiu si eu la circ. Apoi balerin. Apoi sa fac teatru de papusi. Si intr-un final, mi-am dat seama ca imi doresc sa fiu actor. Am avut sansa sa lucrez ani de zile in televiziune, initial ca reporter-redactor iar apoi ca realizator si prezentator de emisiuni. Atractia asta fata de arta, teatru, tv si lucrul cu oamenii consider ca a fost innascuta. Oare de ce nu mi-am dorit sa fiu tractorist?
Mereu mi-a fost mila de oameni si am vrut sa-i ajut. Oamenii in varsta ma sensibilizeaza mereu. Am fost crescut de bunici si nu o sa uit niciodata cat de mult s-au implicat in educarea mea. Pentru asta o sa-i respect pe cei in varsta mereu. Mi-a fost mila si mi-am ajutat prietenii chiar daca ei, anterior, au aruncat cu noroi in mine. Am fost furat de prieteni si am continuat sa-i ajut. Mi-a pasat mereu de cei de langa mine.
Am fost insultat, calomniat, s-au scris nenumarate minciuni despre mine pe internet in speranta ca voi deveni un proscris. Rezist sa merg mai departe. Sunt constient ca multi poate au o parere foarte proasta despre mine dar sunt convins ca timpul va cerne adevarul de minciuna. Dumnezeu nu va lasa lucrurile asa. Cred in Dumnezeu.
Chiar daca gurile rele spun ca nu am facut nimic pana acum si sunt doar o “capusa” a comunitatii, ca tot ce fac fac doar pentru a ma imbogati, sunt impacat ca mine pentru ca stiu ca mi-am consumat timpul, banii personali si viata pentru unele cauze. Nu o sa detaliez pentru ca nu le-am facut sa ma laud cu ele. Asadar sunt un tip implicat. Si inca de mic. Mereu am simtit ca trebuie sa fac ceva si nu sa astept de la altii. In copilarie aveam spirit de initiativa: am organizat inmormantarea unei pisici moarte (cu parastas cu tot… cum vedeam eu la adulti ca fac), organizam iesiri la padure sau spectacole, iar cand am crescut mai mare am initiat actiuni ecologice. Aparusem chiar intr-un ziar local
Cam aceasta este conformatia mea genetica. Si da, pe langa toate acestea, sunt si gay. Nu am insistat prea mult pe acest aspect pentru ca este doar una din numeroasele mele atribute genetice.
Lucian Dunareanu

